State-of-the-art colaborativ ROmânia-Islanda în managementul HEpatopatiilor cronice și a complicaţiilor acestora, ciroza hepatică și cancerului hepatic, destinat grupurilor vulnerabile din România, inclusiv Romi.
Medicul gastroenterolog este cel care se ocupă de afecțiunile ficatului. Dacă medicul de familie sau medicul internist suspectează pe baza analizelor de sânge sau a simptomelor o boală hepatică, vă poate direcționa către un gastroenterolog sau un gastroenterolog specializat în hepatologie.
Pentru investigarea completă a unei suspiciuni de boală hepatică, se realizează analize de sânge, investigații imagistice (ecografie, elastografie, CT, IRM) și, dacă este cazul, investigații invazive (endoscopie, biopsie).
disponibile în caravana HE-RO-I
Enzimele hepatice (ALAT, ASAT) au în mod normal rol în procesele energetice de la nivelul ficatului. În caz de inflamație sau distrucție a celulelor hepatice, ele sunt eliberate în sânge în cantitate mai mare. Așadar, ele cresc în majoritatea hepatopatiilor, dar valori mult crescute apar de obicei în hepatite.
Gamaglutamiltranspeptidaza (GGT) și fosfataza alcalină (FA) sunt enzime specifice căilor biliare din ficat. Creșterea lor poate să indice o obstrucție a căilor biliare (care poate să fie însoțită de icter și alte simptome). Sinteza și eliberarea crescută de GGT este determinată de asemenea de consumul de alcool.
Bilirubina este un produs de degradare al eritrocitelor (celulele roșii din sânge). Ficatul are rol în eliminarea ei, prin procesare și excreție prin bilă, lichid care se varsă în intestin și ajută la digestie. Bilirubina poate crește dacă distrucția eritrocitelor crește (hemoliză), dacă funcția ficatului scade, sau dacă apare o obstrucție pe traiectul căilor biliare.
Probele de coagulare (INR, timp de protrombină) pot fi alterate atunci când funcția ficatului este inadecvată, deoarece ficatul are rol în producerea factorilor coagulării. Astfel, pot să apară sângerări (interne sau exteriorizate), iar la valori mult modificate, să fie contraindicate anumite proceduri invazive.
Screeningul hepatitelor virale cronice B și C se face prin determinarea din sânge a antigenului HBs (AgHBs) și a anticorpilor anti-HCV. AgHBs este o componentă a virusului hepatitic B și indică faptul că virusul este prezent sânge, însă mai multe analize sunt necesare pentru a afla dacă pacientul este în faza de infecție acută (în primele 6 luni), sau în cea de infecție cronică (după 6 luni, dacă virusul nu a fost eliminat spontan). Anticorpii anti-HCV apar ca răspuns al organismului la 7-8 săptămâni de la infectarea cu virusul hepatitic C. Dacă sunt prezenți în sânge, este necesară determinarea viremiei (cantitatea de virus în sânge) pentru a stabili necesitatea tratamentului.
disponibilă în caravana HE-RO-I
Ecografia hepatică este o investigație rapidă, non-invazivă și nedureroasă făcută de medicul gastroenterolog, internist sau imagist pentru a vedea mărimea, consistența și structura ficatului. Se realizează cu ajutorul unei sonde care emite ultrasunete, plasată pe abdomen și poate detecta modificări precum apariția de noduli, chiste, grăsime în exces la nivelul ficatului, dilatări ale căilor biliare sau modificări de formă și structură specifice cirozei hepatice.
disponibilă în caravana HE-RO-I
Elastografia hepatică măsoară rigiditatea ficatului printr-un aparat de aspect asemănător cu ecograful. Un grad mai mare de rigiditate semnifică fibroză, adică cicatrizarea țesutului hepatic ca răspuns la infllamație cronică (hepatită cronică). Gradul cel mai avansat de fibroză face parte din definiția cirozei hepatice.
Pentru a realiza această examinare non-invazivă, pacientul e introdus într-un aparat tubular care utilizează raze X pentru a capta imagini care sunt reconstruite apoi electronic. Această investigație distinge între densitățile diferitelor țesuturi și organe și poate identifica astfel, mai ales dacă se folosește substanță de contrast, formațiuni și leziuni ale organelor interne și oaselor.
Este pentru pacient asemănătoare cu CT-ul, însă de o durată mai lungă, iar principala diferență este că nu utililzează radiații, ci unde radio. La nivelul ficatului, cu substanță de contrast specifică injectată prin vasele de sânge, poate oferi informații mai detaliate decât CT-ul.
Este o investigație minim invazivă necesară cel mai frecvent atunci când există suspiciunea unei tumori maligne în ficat, când este nevoie de examen histopatologic pentru stabilirea unui diagnostic, când diagnosticul este incert sau când este nevoie de mai multe informații pentru alegerea tratamentului. Se poate realiza sub ghidaj ecografic sau CT, sub anestezie locală, cu un ac prin care se recoltează fragmente de țesut hepatic. Dacă se practică cateterismul venei jugulare, biopsia se poate recolta în cadrul acestei proceduri.
În bolile hepatice cronice (de exemplu, ciroza), vasele de sânge din circulația sistemului digestiv pot fi modificate. Dacă apar varicele esofagiene (dilatări ale venelor esofagului, localizate înainte de intrarea în stomac), ele trebuie identificate și uneori tratate endoscopic pentru a preveni hemoragiile. Endoscopia se realizează pe nemâncate, cu un tub flexibil cu o cameră video, pe care medicul îl introduce până în stomac.
Cateterismul hepatic este o metodă minim invazivă ce permite, sub ghidaj fluoroscopic, în doar câteva minute, măsurarea presiunii în interiorul ficatul și prelevarea unei biopsii hepatice. Se realizează prin introducerea unui cateter prin vena jugulară (la nivelul gâtului), până într-una din venele de la nivelul ficatului. Câteva dintre situațiile în care cateterismul hepatic aduce informații diagnostice, de management și prognostice esențiale sunt: boala hepatică cronică avansată de etiologie metabolică, hepatita acută etanolică, hepatitele acute de etiologie neprecizată, hepatocarcinomul cu indicație operatorie sau bolile vasculare hepatice. Cateterismul hepatic este o investigație complexă din punct de vedere medical, pentru care Institutul Regional de Gastroenterologie ”O. Fodor” Cluj-Napoca este centru de referință.
